Astăzi te-am văzut… pe la fereastră. Mă gândesc la cerul acesta înorat, şi nu e vina zeilor că plouă… Umbre în geam, umbre la fereastră.  Ce zi ar fi fost asta dacă nu îţi vedeam chipul. Şoapte, atingeri, sărutări… Astăzi te-am luat de mână, te-am strâns ca un nebun atât de tare încât te-am auzit [...]

S-a simţit ca o pisică umblând prin casa ce le adăpostea iubirea. Astăzi el găteşte. Cu mersul de felină nu a vrut să o trezească, e prea devreme… Cu capul ascuns în aşternuturi, cu părul vâlvoi, după noaptea nebunatică ce a trecut şi cu coapsa moale-i ce încă te mai strigă să păcătuieşti la nesfârşit [...]

Aseară Luna m-a îmbrăţişat. Parcă te vedeam pe tine, cu ochii mari, cu gene line, cu al tău oftat de neînţeles… Ţi-e somn şi nu vreau ca să te trezesc. O să îţi dau deoparte şuviţele de păr ce îţi mângâie faţa. Aş sta zile întregi să te privesc şi aş încerca să nu clipesc. [...]

“Viaţa e tare greu de suportat: dar să n-aveţi chipul aşa de gingaş. Suntem cu toţii măgari şi măgăriţe de poveri.” Friedrich Nietzsche

“Servus, ţi-am spus astazi că mi-ai  lipsit? Te-am căutat si în nisip Capul, ruşinos îl ascundeam, În întuneric eu nu mai vedeam…”

‘Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie.’  Octavian Paler Ce Însemnă singurătatea? A fi gol pe dinăuntru, a nu fi tu sau [...]

E an bisect… Lucrurile complicate mă atrag, cu atât cât ceva e mai diferit cu atât sunt atras de acel lucru, hipnotizat parcă sunt căzut în transă. Mă gândesc la şerpi, mă gândesc la cobre, mă gândesc la mine… “Începu o nouă zi, era dimineaţa zilei de 1 martie, cu gândul cuprins încă la stele [...]

Nu cred în oameni proşti sau cel puţin nu vreau să cred în existenţa lor. Şi oare ce e prostia? Oamenii mint, îmi spuneai adesea, da, aşa e! Oamenii mint, în ziua de astăzi, în ziua de ieri şi în ziua de mâine. Îmi zburdă mintea la păsări… mari şi colorate, în stoluri gălăgioase, în [...]

“Îmi amintesc cum îţi sărutam pântecul tău cel moale, te gâdilai firav şi trezeai toţi vecinii… Da, aveai un râs nebunesc, te rostogoleai  în aşternuturile de mătase jucându-ne de-a şoarecele şi pisica.  Îmi spuneai că aveam “musteţe”  ce la atingerea  pielii tale tresăreai. Motănel mi-ai pus numele, în jocul nostru  trebuia să torc, asemenea unui [...]

��i-am spus despre statui? Fețe întunecate, un gri morbind lăsând o umbră impunătoare în urma lor… Nu, nu îmi plac cele de metal, îmi place piatra, îmi plac cele cioplite în calcar, în bazalt și nu în marmură… Îmi plac cele triste, cele impunătoare cu fețe mari și lungi, cu sprâncene groase, cu pomeții trași, [...]

Privesc spre gâtul tău… Și sânii tăi goi mă amețesc, Între ale tale coapse moi, Îmi vine să mă rătăcesc. Să fim mereu doar noi doi, Când tu deasupra mea, Când eu deasupra ta, În pat și pe covor, Pe masa din dormitor… Cu draperia trasă Într-o simplă după-amiază… Să îți simt sânii tăi cei [...]

Renasc mereu la primul fulg de nea, dar nu oricare, nici prea moale, nici prea tare…Sunt eu, cel cu zâmbetul mereu pe față, cu ochii din cărbune și nasturii deasemenea. Morcovul mi-e nasul. Plâng mereu la apariția rozătoarelor…V-ați întrebat cum iau eu naștere?Am observat că doar copiii îmi mai dau viață, voi ați crescut, ați [...]

Cândva căuta ceva în neant, se pare că a găsit. Printre statui şi feţe vopsite,Printre nebuni şi animale pitite,Atunci când Luna e sus pe cer,Atunci când e prins într-un ungher,Desculţ şi fără de folos,Privind un câine cum roade un os,Când Soarele îl arde cel mai tare,Când nebunia lui nu e o întâmplare,În clipa ce murmură [...]

Mă aflu într-o mașină pe un drum cu un singur sens… din loc în loc cu bariere de cale ferată… “Ajung iarăși la această barieră, ciudat e că bariera acoperă doar jumătate din drum, aș putea să o ocolesc, știu riscul e mare și lumina roșie a semaforului mă obligă să nu fac asta. Totuși [...]

Trei vrăjitoare nebune l-au transformat într-un “lebăd”, ştiu că nu există aşa ceva, mai bine spus nu a existat aşa ceva până acum. L-a vrăjit să fie alb, mare şi greoi…Lebedele nu pot trăi singure, pentru ele nu există singurătate, trăiesc doar în perechi, o lebădă şi un “lebăd”. Acest “lebăd” fiind vrăjit, nu are [...]

���…Fugea el, fugeam şi eu. Îl strigam, dar degeaba. El fugea şi mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai deocheată, plină de cârciumi sordide…” Închid cartea uşor apoi privesc spre cer. Se înorase, vântul suflă cu putere, o să plouă. Acum eu sunt cel care trebuie să fug, dar mă gândesc [...]