Există mai multe tipuri de linişte, categorii destul de greu de definit sau de ierarhizat. În primul rând vorbim despre liniştea urbană, când nu faci nimic, te consideri relaxat, dar în spatele urechilor zumzăie sirene, copiii ţipă cu putere, invidizii accelerează motoarele. Apoi, vine liniştea ameninţătoare, cea care pluteşte înainte de căderea ploilor şi precede [...]

Plină de nemulțurire, am pus mâna pe telefon. Nu am un număr direct, deci am sunat la dispecerat. A intrat robotul: ”Bine ați venit. Ați sunat la Cel-de-Sus. Pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor noastre, această convorbire va fi înregistrată. Dacă veți continua, acest lucru reprezintă acceptul dumneavoastră tacit (am decis să continui, căci mi-a zis [...]

Mi se pare că în ultimul timp nu mai speriu pe nimeni. N-am mai urlat, nu m-am mai răstit la nimeni, nu am gesticulat în isterie, ci am zâmbit și i-am încuviințat pe toți. Trebuie să-mi dau dau voie să explodez la un anumit moment dat, printr-un uragan de nervi văsați complet la întâmplare, pe [...]

Descriere: Alaltăieri e bunica, mama lui Ieri. Ieri și Măine sunt căsătoriți, fiind părinții unei fetițe și-ai unui băiețel, Azi și Poimâine, iar Răspoimâine e un fel de animal de companie. Alaltăieri e o străbunică ce nu aude bine, a cărei proteză stă strâmbă în gură, cu un fel de vestă croșetată peste o cămașă [...]

Acest dispozitiv de ultimă generație, face posibil un vis al omenirii, spre care aceasta a tins, dar pe care nu a reușit, până în prezent, să-l înfăptuiască. Prin eforturile unei echipe de specialiști de renume mondial, prin unirea forțelor materiale și financiare ale mai multor state participante în cadrul acestui proiect de proporții, s-a reușit [...]

Sau eu te-am pierdut pe tine printre sferele rontunde și bune, ca niște piersici bine coapte? E clar. Prea mult soare strică. Mintea nu lucrează bine în condiții de temperatură urcată cu forța. Sau în infinitul spațial. Se pierde cu firea. Se simte prea mică, cu gaura ei neagră în frunte. A fi pierdut e [...]

��nainte toate mergeau strună. Începând de dimineaţă, când mi se prindea în păr câte o rază de soare ca o agrafă cu chihlimbar, şi terminând cu lăsarea serii, ce aducea apusuri de zirconiu întunecat, dar foarte bune pentru somn. Hainele mi se pictau cu acuarele multicolore, de râs, de dans, de pas alert şi de [...]

De aţă. De hârtie creponată. De sticlă transparentă. De metal. De apă.

Pe lângă zilele de pe urmă, mai există un soi de zile crepusculare, acelea care, ca nişte adevărate lipitori, se prind extrem de bine de crampoane, şi care nu se lasă cu-una-cu-două. Nici în ruptul capului (şi spun asta fiindcă îi ştiu pe unii care au recurs la gesturi sumbre, doar-doar vor scăpa de ele). [...]

Ma lupt cu mine fiindca sunt lipicioasa, cu florile din vaza, caci vor sa se plosteasca, cu mobilele din casa, simtindu-le cum au tendinta sa vina dupa mine oriunde ma duc, cu bazaitul si pocnetele enervante ale frigiderului, pentru ca efectiv sar in sus de spaima, cu sucul din pahar, pentru ca nu vrea sa [...]

Este că sunt foarte dulce. Atât de graţios de dulce, încât uneori vorbele mi se caramelizează-n dorinţe, sentimentele curg lin şi siropoase,  gândurile plutesc languroase ca nişte nori de spumă, iar gesturile se abandonează într-o leneşă ciocolată cu gust de pierdere de sine. Nu e important să afle cineva acest lucru. E minunat şi suficient [...]

Păi, n-am nicio vină, era aşa de încremenită, nu schiţa niciun rest de zâmbet şi m-a enervat atitudinea ei de ou fără gălbenuş. Nici bine-cunoscutul om care şi-a imprimat faţa pe craterele satelitului, ca un smiley pe-un tricou unicolor, nu a arătat vreun interes pământenilor, şi-a vegheat toată noaptea, cu o mină de snob plictisit, [...]

Dacă mi-ar răsări în palmă o balenă de o sută de tone, oare aş mai putea să mai aplaud? Dacă mi-ar răsări pe spate aripi de musculiţă de oţet, oare aş mai putea să mă mai aplec să-mi leg şireturile? Dacă mi-ar răsări pe picior un labirint din gard viu, oare aş mai putea să [...]

Uriaşul astronomic a adormit, culcat pe tânjală. Absorbit de lumina crepusculară, a cedat tentaţiei de a închide pleoapele preţ de o secundă, şi s-a cufundat evident într-un somn de plumb. S-a tolănit cu trupul lui masiv peste pragul dinspre cămară, şi-a început să şuiere încet-încet, semn că nimic nu-l mai poate opri din visare. Nimeni [...]

Am fost toţi prezenţi. L-a tăiat pentru că deja deforma gardul dinspre stradă, iar rădăcinile lui bombau asfaltul proaspăt turnat pe şosea. Ne-a spus tuturora, într-o dimineaţă, că a chemat un om cu o drujbă să-l rezolvăm, că prea multe reclamaţii a primit şi ea s-a săturat. Că dacă e prea mult, e prea mult [...]

Luminăţia Sa locuieşte acum la oraş. A venit dintr-o depărtare nu prea mare, dar totuşi de pe alt tărâm. S-a stabilit de ani buni, care azi par a fi doar o clipă minusculă şi neînsemnată. S-a blocat într-un bloc, într-un cartier destul de bine cotat, dar totuşi lăturalnic. Şi-a făcut mici tabieturi de om înghesuit, [...]

Adevărul este că nimic nu se compară cu ceea ce simţi când puiuţul este bolnav. Un alt adevăr este că nimic nu se compară cu ceea ce simţi când duci buburuza la spital. Ai senzaţia că lumea complotează împotriva ta. Că acei aşa-zişi doctori sunt doar pacienţi din spitalul de nebuni care n-au avut nici [...]

��tietot e foarte bun prieten cu mine. Ne ştim de mici. La şcoală, el lua nota 10 cu plus, eu luam ce rămânea. Nu ne mai întrecem acum, de când cu maturitatea, căci am ajuns la înţeleapta concluzie că mai bine râdem împreună de greşelile mele, decât să râdă numai el singur. Ieri seară, însă, [...]