Gândul meu aleargă desculț prin zăpadă. Îi e teamă s-atingă pământul și viața ce-i freamătă prin vene. Pe o crenguță s-a împletit molatec o rază blândă de soare nou. Culori picură din cerul înalt, albastru și calm ca o mare străbătută de valuri obosite.
Un nor timid privește curios un colț de iarbă fragedă ce-și face loc de sub pânza lichidă de omăt. E încă mic și-atât de verde, dar iese cu speranță în lumea ce-și schimbă hainele și-și parfumează încheieturile. Cântec nou inundă zările de sidef și se revarsă printre trunchiuri de copac.
Pământul întreg tresare sub atingerile moi ale Primăverii și sub apăsarea minusculă a alaiului ce-i însoțește pașii. În păr și-a prins ghiocei albi iar toporașii-i poartă trena; În urma ei fluturi galbeni se-nalță în văzduhuri batând timid din aripile fine. Pe pânze de lumină plutesc miresme dulci. Din ochi îi curge rouă și viața întreagă o ține în palmele-i fierbinți.
Privirea-i verde crește mugurii unei speranțe noi și sub cascada de culoare scufundă sufletele-n bucurie.
E-atâta zarvă printre petale. Și-atâta zâmbet a născut în noi.
O Primăvara minunată!
Acest articol a fost scris de
Simona R – care a mai scris 48 articole pe Most Wanted Blog.
Comentarii