• Plouă

    Aud cum cad din cerul negru, Lacrimi şiroaie să-mi ude creştetul, Privesc spre nori cu fruntea-mi ridicată Aştept că altceva n-o să cadă Privind mirat cum apa se prelinge Şoptesc cuvinte reci inimii că frige Crispat de-un aprig fior ce m-a trecut E ploaia rece şi-s singur într-un amurg tăcut Să plouă peste ale mele […]

  • Suflarea din magnetofon

    Suflarea din magnetofon Dezlipită de cămaşa Timpului cel amator, M-am oprit pentru un timp Încercând un nou zăvor. Dar în drumul către tine, Am surprins un om şezând Cum în braţe îşi ţinea Un magnetofon cântând. Era rupt dintr-o suflare Nu-i păsa cine-l priveşte Doar o urmă dintr-un sunet Se părea că-l linişteşte. Căutând prin […]

  • Că dacă mor…

    Bate inima asta cenuşie şi nu vreau să o opresc Vreau să plec să nu aud vacarmul societăţii Şi de acolo să scuip palme cu banii să sporesc Cu toate frunzele căzând să fac tablouri să schimb mentalităţi Că am avut puţină linişte, oameni aproape, nori departe Şi au stat cât să fure sentimente, după […]

  • Ochii închiși

    M-am trezit cu ochii închişi. Nu ştiam să-i deschid, pentru prima dată. Era ca şi cum, după ce m-am născut, dintr-o prea mare iubire, am uitat să învăţ să privesc. Mă mulţumeam cu cerul roşiatic al ochilor mei, închişi, privind neputinţa oarbă de a fi prea slab pentru a suporta lumina. Şi apoi, ai venit […]

  • Sperante

    Franturi de veacuri ce-au trecut Imi dau ades tarcoale Imagini ce-s demult apuse Picturile cu lacrimi scurse In frageda culoare… * Si ma gândesc la tot ce-a fost, Si tot ce o sa vina… Picturi cu soare si cu nori, Cu multe lacrimi deseori, Prin umbre, si lumina… * Rănit am fost de multe ori, […]

  • Hai

    Încă un pas. Ne-a luat inima Prin surprindere Și urcă. Uită că suntem Închiși În trupuri Și că obosim Repede. Încă un pas. Ține-mă de mână. Inima ne aleargă Spre înainte. Uită că suntem Ciobiți De teamă Și că ochii plâng Repede. Încă un pas. Ține-mi inima. N-o lăsa să plece. Te aștept După fiecare […]

  • Când viaţa pleacă dintr-un punct topit

    Când viaţa pleacă dintr-un punct topit Între două puncte apare o virgulă, numită viaţă… Se clatină dintr-o parte în alta; îşi lasă spatele încărcat cu amintiri, nu renunţă la ele, îşi coase buzunarele pe drum cu fire cumpărate în dimineţile însorite. În săculeţi de mătase păstrează tot ce e dulce, îi leagă apoi făcându-i fundă […]

  • Do(a)r noi

    Mi-e dor. De la un capăt La celălalt Al cerului. Un dor albastru, Ca ochii tăi Micșorați în soare, Calzi. Mi-e dor. De la o margine La cealaltă A unui zâmbet Care uită să scadă, Când vorbești. Un dor intens, Ca buzele tale, Încinse dual, Blânde. Mi-e dor. Dinspre pământ Spre cer. Un dor de […]