• Sperante

    Franturi de veacuri ce-au trecut Imi dau ades tarcoale Imagini ce-s demult apuse Picturile cu lacrimi scurse In frageda culoare… * Si ma gândesc la tot ce-a fost, Si tot ce o sa vina… Picturi cu soare si cu nori, Cu multe lacrimi deseori, Prin umbre, si lumina… * Rănit am fost de multe ori, […]

  • Hai

    Încă un pas. Ne-a luat inima Prin surprindere Și urcă. Uită că suntem Închiși În trupuri Și că obosim Repede. Încă un pas. Ține-mă de mână. Inima ne aleargă Spre înainte. Uită că suntem Ciobiți De teamă Și că ochii plâng Repede. Încă un pas. Ține-mi inima. N-o lăsa să plece. Te aștept După fiecare […]

  • Când viaţa pleacă dintr-un punct topit

    Când viaţa pleacă dintr-un punct topit Între două puncte apare o virgulă, numită viaţă… Se clatină dintr-o parte în alta; îşi lasă spatele încărcat cu amintiri, nu renunţă la ele, îşi coase buzunarele pe drum cu fire cumpărate în dimineţile însorite. În săculeţi de mătase păstrează tot ce e dulce, îi leagă apoi făcându-i fundă […]

  • Do(a)r noi

    Mi-e dor. De la un capăt La celălalt Al cerului. Un dor albastru, Ca ochii tăi Micșorați în soare, Calzi. Mi-e dor. De la o margine La cealaltă A unui zâmbet Care uită să scadă, Când vorbești. Un dor intens, Ca buzele tale, Încinse dual, Blânde. Mi-e dor. Dinspre pământ Spre cer. Un dor de […]

  • Pe propria răspundere

    Nu te iubesc Cu ochii. Privirile mi-s tulburi; Se topesc Pe marginea genelor tale, Îndoite Albastru Și uită de lume. Privirile Sunt oarbe, Când zâmbești. Nu te iubesc Cu mâinile. Îmbrățișările mi-s tulburi; Se lipesc de brațele tale, Unite Cald Și uită de pământ. Mâinile Sunt moi Când mă strângi. Nu te iubesc Cu buzele. […]

  • Să împărțim

    Hai să împărțim Un suflet. Să-l luăm pe al meu. Încăpem sigur Dacă ne înghesuim Un pic. Să-l lăsăm pe al tău Pentru zilele în care Sufletul meu Nu ajunge După ce creștem În iubire. Hai să împărțim Două buze. Să le luăm pe ale mele. Ne ajung sigur Dacă ne încărcăm Într-un sărut. Să […]

  • Când înot în golul din propriii-mi ochi

    Înot în golul din propriii-mi ochi când te privesc. Și mă scufund printre epave căptușite cu alge bătrâne și dinți de rechin. Cobor tot mai adânc, ca într-o groapă smolită cu incertitudine și răspunsuri închipuite Și mă zbat între realitatea voastră și realitatea mea. Iar realitatea mea are două planuri: realitatea mea ancorată în realitatea […]

  • Ușa strâmtă

    Nu mai știu să scriu. S-a aburit geamul sufletului de când e frig când respir. Tu? Ai fugit un pic. Să nu-mi mai vezi ochii trăind pentru noi. E greu când simți, nu? Căutăm siguranță în ceilalți, în loc să privim dincolo de carne, în bătaia inimii care ne apropie. Nu mai știu să spun. […]